Acasa » Istoric
Istoric

La aproximativ 20 de km de orasul Bârlad, pe dealurile înverzite si pline de istorie ale Mânzatilor, în comuna Alexandru Vlahuta din judetul Vaslui, se afla o adevarata oaza de liniste a mintii si de odihna a sufletului, un frumos lacas de rugaciune – Mânastirea Vlahuta.
Începutul acestui asezamânt monahal nu se pierde în negura istoriei, ci este de data recenta, dupa evenimentele din 1989, când românii, descatusati de povara comunismului ateu, si-au manifestat liber credinta în Dumnezeu si au încercat sa duca mai departe traditia înaintasilor prin zidirea sau refacerea unor lacasuri sfinte de rugaciune, biserici de mir sau asezaminte monahale.

Astfel, în toamna anului 2001, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, episcopul Husilor, si cu aprobarea Sinodului Mitropolitan al Moldovei, în fruntea caruia se afla la acea data I.P.S. Daniel, s-a hotarât înfiintarea unei sfinte mânastiri pe raza comunei Alexandru Vlahuta, pe pamantul donat de doamna Colomei Rodica, fiica a acestor locuri. Primii care s-au asezat aici, patru la numar, ucenici de suflet ai ieromonahului Calistrat Chifan de la Bârnova, dupa ce si-au încercat nevointele monahale în alte mânastiri, precum Sihastria Raraului sau Petru Voda, au sosit la noua mânastire în anul 2002, dupa praznicul închinat Sfintei Paraschiva, si au început rânduiala slujbelor dupa tipicul mânastiresc. A fost improvizat un altar de rugaciune într-o casa aflata la marginea satului, pusa la dispozitie de familia doamnei Colomei. De asemenea, a fost ales si primul staret al mânastirii în persoana monahului Hristodulos Popa, hirotonit ieromonah si duhovnic al obstii la 20 octombrie al aceluiasi an.

Locul ales pentru înaltarea asezamântului monahal a fost sfintit la data de 6 mai 2002, la Duminica Tomii, de catre P.S. Corneliu Bârladeanu, arhiereu vicar al Husilor, înconjurat fiind de un ales sobor de preoti si diaconi, în prezenta unui numar însemnat de credinciosi. Pâna la data de 5 august 2002 s-au întocmit proiectele, s-au obtinut aprobarile necesare si, cu binecuvântare arhiereasca, s-au demarat lucrarile de zidire a sfântului lacas, tinerii monahi având în suflete râvna marilor ctitori de altadata. Pentru început a fost ridicat un corp de 12 chilii, care mai cuprindea: trapeza, bucataria, dar si un frumos paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, sfânt care se bucura de o mare popularitate în rândul credinciosilor din zona Moldovei. La 7 septembrie 2003, dupa o noapte de truda, priveghere si rugaciune, a avut loc slujba de sfintire a paraclisului de catre P.S. Ioachim Mares, episcopul Husilor, la care au participat peste 30 de preoti si diaconi, în fruntea carora s-a aflat parintele Petru Tufaru, protopop al Bârladului. Nu mica a fost truda si nu putine au fost grijile micutei obsti, care numara de acum 12 suflete! Dar constiinta datoriei bine împlinite si bucuria aprinderii unei noi faclii de rugaciune pe harta duhovniceasca a Moldovei si a întregii lumi ortodoxe, toate acestea i-au îndemnat pe jertfelnicii si tinerii monahi vlahuteni sa nu se opreasca aici, ci sa mearga mai departe si sa duca la bun sfârsit munca începuta.

În anii 2004–2005 s-au construit câteva anexe: un grajd modern pentru animale, o prescurarie, un beci pentru alimente si o brânzarie. La biserica principala a mânastirii cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” si „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lucrarile de constructie s-au început la data de 4 mai 2006 si ele continua astazi. S-au realizat pâna acum: zidirea ei din caramida, acoperirea cu tabla neagra, pictarea în fresca la exterior, în stilul frumoaselor ctitorii voievodale din nordul Moldovei, si s-au început lucrarile de pictura la interior, dupa traditia bizantina, cu specific sârbesc. De asemenea, astazi sunt în curs de finalizare mai multe obiective începute în anii din urma: un atelier, utilat cu cele necesare unei gospodarii monahale; gardul din piatra, care va împrejmui întregul perimetru al mânastirii; o monumentala clopotnita, precum si un nou corp de chilii, în partea de rasarit a asezamântului. Pe lânga aceasta istovitoare truda, care face sa se înalte ziduri frumoase si trainice, tânara obste, ajunsa astazi la 17 vietuitori, e datoare sa nu neglijeze latura duhovniceasca si sa împlineasca cu strasnicie juramintele facute Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, la depunerea voturilor monahale.

Astfel, se urmareste formarea duhovniceasca a tuturor vietuitorilor prin participarea zilnica la cele 7 laude, mai ales la Sfânta Liturghie, prin spovedanie saptamânala si împartasirea celor vrednici cu Sfintele Taine, de asemenea, în fiecare saptamâna, împlinirea cu dragoste si armonie a ascultarilor rânduite de mai-marii mânastirii, dar si prin formarea intelectuala a vietuitorilor, prin lectura operelor filocalice si patristice, iar celor mai râvnitori într-ale studiului li s-a permis accesul la una din Facultatile de Teologie din tara.

Nadajduim ca aceasta scurta prezentare a Mânastirii Vlahuta va stârni curiozitatea si interesul crestinilor de pretutindeni, care vor gasi aici pace si liniste sufleteasca, alinare si îndrumare duhovniceasca, despovararea de pacate prin Sfânta Taina a Spovedaniei, dar si loc de rugaciune si bucurie a sufletului, prin participarea la Sfintele Slujbe.

Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, de dimensiuni medii (18 m lungime si 8 m latime), este folosit pe timpul iernii pentru savârsirea slujbelor din programul liturgic al mânastirii. Biserica mare a Mânastirii Vlahuta pastreaza imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca stefaniana: în forma de cruce, conform traditiei ortodoxe, catapeteasma din zid, acoperis în rupere de panta, icoane în foita de aur, pictura în fresca la exterior, pridvor etc. Pictura exterioara a bisericii mari înfatiseaza numai sfinti români, fiind prima de acest gen de la noi din tara, iar unii s-au grabit deja sa o numeasca „Sucevita sau Voronetul Tutovei”.

Rugaciunea de Marti

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui.

Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.



© 2011