Acasa » Istoric
Istoric

La aproximativ 20 de km de orasul Bârlad, pe dealurile înverzite si pline de istorie ale Mânzatilor, în comuna Alexandru Vlahuta din judetul Vaslui, se afla o adevarata oaza de liniste a mintii si de odihna a sufletului, un frumos lacas de rugaciune – Mânastirea Vlahuta.
Începutul acestui asezamânt monahal nu se pierde în negura istoriei, ci este de data recenta, dupa evenimentele din 1989, când românii, descatusati de povara comunismului ateu, si-au manifestat liber credinta în Dumnezeu si au încercat sa duca mai departe traditia înaintasilor prin zidirea sau refacerea unor lacasuri sfinte de rugaciune, biserici de mir sau asezaminte monahale.

Astfel, în toamna anului 2001, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, episcopul Husilor, si cu aprobarea Sinodului Mitropolitan al Moldovei, în fruntea caruia se afla la acea data I.P.S. Daniel, s-a hotarât înfiintarea unei sfinte mânastiri pe raza comunei Alexandru Vlahuta, pe pamantul donat de doamna Colomei Rodica, fiica a acestor locuri. Primii care s-au asezat aici, patru la numar, ucenici de suflet ai ieromonahului Calistrat Chifan de la Bârnova, dupa ce si-au încercat nevointele monahale în alte mânastiri, precum Sihastria Raraului sau Petru Voda, au sosit la noua mânastire în anul 2002, dupa praznicul închinat Sfintei Paraschiva, si au început rânduiala slujbelor dupa tipicul mânastiresc. A fost improvizat un altar de rugaciune într-o casa aflata la marginea satului, pusa la dispozitie de familia doamnei Colomei. De asemenea, a fost ales si primul staret al mânastirii în persoana monahului Hristodulos Popa, hirotonit ieromonah si duhovnic al obstii la 20 octombrie al aceluiasi an.

Locul ales pentru înaltarea asezamântului monahal a fost sfintit la data de 6 mai 2002, la Duminica Tomii, de catre P.S. Corneliu Bârladeanu, arhiereu vicar al Husilor, înconjurat fiind de un ales sobor de preoti si diaconi, în prezenta unui numar însemnat de credinciosi. Pâna la data de 5 august 2002 s-au întocmit proiectele, s-au obtinut aprobarile necesare si, cu binecuvântare arhiereasca, s-au demarat lucrarile de zidire a sfântului lacas, tinerii monahi având în suflete râvna marilor ctitori de altadata. Pentru început a fost ridicat un corp de 12 chilii, care mai cuprindea: trapeza, bucataria, dar si un frumos paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, sfânt care se bucura de o mare popularitate în rândul credinciosilor din zona Moldovei. La 7 septembrie 2003, dupa o noapte de truda, priveghere si rugaciune, a avut loc slujba de sfintire a paraclisului de catre P.S. Ioachim Mares, episcopul Husilor, la care au participat peste 30 de preoti si diaconi, în fruntea carora s-a aflat parintele Petru Tufaru, protopop al Bârladului. Nu mica a fost truda si nu putine au fost grijile micutei obsti, care numara de acum 12 suflete! Dar constiinta datoriei bine împlinite si bucuria aprinderii unei noi faclii de rugaciune pe harta duhovniceasca a Moldovei si a întregii lumi ortodoxe, toate acestea i-au îndemnat pe jertfelnicii si tinerii monahi vlahuteni sa nu se opreasca aici, ci sa mearga mai departe si sa duca la bun sfârsit munca începuta.

În anii 2004–2005 s-au construit câteva anexe: un grajd modern pentru animale, o prescurarie, un beci pentru alimente si o brânzarie. La biserica principala a mânastirii cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” si „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lucrarile de constructie s-au început la data de 4 mai 2006 si ele continua astazi. S-au realizat pâna acum: zidirea ei din caramida, acoperirea cu tabla neagra, pictarea în fresca la exterior, în stilul frumoaselor ctitorii voievodale din nordul Moldovei, si s-au început lucrarile de pictura la interior, dupa traditia bizantina, cu specific sârbesc. De asemenea, astazi sunt în curs de finalizare mai multe obiective începute în anii din urma: un atelier, utilat cu cele necesare unei gospodarii monahale; gardul din piatra, care va împrejmui întregul perimetru al mânastirii; o monumentala clopotnita, precum si un nou corp de chilii, în partea de rasarit a asezamântului. Pe lânga aceasta istovitoare truda, care face sa se înalte ziduri frumoase si trainice, tânara obste, ajunsa astazi la 17 vietuitori, e datoare sa nu neglijeze latura duhovniceasca si sa împlineasca cu strasnicie juramintele facute Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, la depunerea voturilor monahale.

Astfel, se urmareste formarea duhovniceasca a tuturor vietuitorilor prin participarea zilnica la cele 7 laude, mai ales la Sfânta Liturghie, prin spovedanie saptamânala si împartasirea celor vrednici cu Sfintele Taine, de asemenea, în fiecare saptamâna, împlinirea cu dragoste si armonie a ascultarilor rânduite de mai-marii mânastirii, dar si prin formarea intelectuala a vietuitorilor, prin lectura operelor filocalice si patristice, iar celor mai râvnitori într-ale studiului li s-a permis accesul la una din Facultatile de Teologie din tara.

Nadajduim ca aceasta scurta prezentare a Mânastirii Vlahuta va stârni curiozitatea si interesul crestinilor de pretutindeni, care vor gasi aici pace si liniste sufleteasca, alinare si îndrumare duhovniceasca, despovararea de pacate prin Sfânta Taina a Spovedaniei, dar si loc de rugaciune si bucurie a sufletului, prin participarea la Sfintele Slujbe.

Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, de dimensiuni medii (18 m lungime si 8 m latime), este folosit pe timpul iernii pentru savârsirea slujbelor din programul liturgic al mânastirii. Biserica mare a Mânastirii Vlahuta pastreaza imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca stefaniana: în forma de cruce, conform traditiei ortodoxe, catapeteasma din zid, acoperis în rupere de panta, icoane în foita de aur, pictura în fresca la exterior, pridvor etc. Pictura exterioara a bisericii mari înfatiseaza numai sfinti români, fiind prima de acest gen de la noi din tara, iar unii s-au grabit deja sa o numeasca „Sucevita sau Voronetul Tutovei”.

Rugaciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.

Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.

Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.



© 2011