Acasa » Sfaturi duhovnicesti » Innoirea mintii
Innoirea mintii

In epistola sa catre Romani, Sfantul Apostol Pavel scrie urmatoarele celor din capitala imperiului din acele vremuri: "Va indemn, fratilor, prin indurarea milelor lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bineplacuta lui Dumnezeu, ca pe o chemare a voastra duhovniceasca. Sa nu luati aminte la veacul acesta, ci schimbati-va prin innoirea mintii, ca astfel tu sa poti sa ai dovada, care este voia lui Dumnezeu: ce este bun si placut si adevarat" (12:1-2).

De unde mai inainte, in epistola sa, Sfantul Apostol Pavel infatisase in esenta doctrinele credintei si ale moralei crestine, de data aceasta prezinta sfaturi pastorale apostolice, cum cei din Roma pot sa se lepede de orientarile veacului in care traiau un cult al trupului cu totul paganesc. Ei nu se ingrijeau sa aiba un trup fara de pacate, ci idealurile lor erau cu totul lumesti, de a fi gladiatori prin circuri si prin sporturi, giganti in lupta dintre ei si-n razboaie, in petreceri bahice si-n pervertiri sexuale si alte degradari morale si fizice. Fericitul Augustin scrie despre toate acestea mai tarziu in cele doua iubiri din cele doua cetati ale Romei si-n De Civitate Dei.

Intr-o prezentare cu totul superioara de viata crestina, Sfantul Apostol Pavel cere ca trupurile oamenilor sa fie ca o jertfa vie, sfanta, bineplacuta lui Dumnezeu, precum a scris in alte epistole ale sale: "Ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi" (I Corinteni 3:16); "trupurile nu sunt pentru desfranare, ci pentru Domnul si Domnul este pentru trup" (I Corinteni 6:13).

Prin acest crez de viata crestina, omenirea ajunge sa fie scutita de multe suferinte si prabusiri, nu numai ale trupului, dar si ale sufletelor. Prin acest ideal de viata omenirea ar ajunge sa stinga focul de tot felul de valvatai paganesti de viata, care-si au culcusurile lor in traditii de veacuri, care tin omenirea in tot felul de robii ale desfranarilor. Lupta nu este usoara in a ne scutura de aceste robii ale pacatului. De aceea, Sfantul Apostol Pavel cere sa cautam de a avea o innoire a mintii, ca ea singura sa ne faca dovada personala de a dobandi o viata dupa voia lui Dumnezeu. Si asa, noi insine, sa avem convingerea a "ceea ce este bun, bineplacut si desavarsit". Numai asa putem ajunge sa ne scuturam de conformarea noastra cu veacurile terestre, prin forta dreptei noastre judecati a mintii noastre innoite de un crez de viata crestina.

Pana la venirea in lumea cea pamanteasca a Fiului lui Dumnezeu, omenirea isi faurise un crez de viata "sa te cunosti pe tine insuti", a-ti cunoaste ranile pacatelor tale. Domnul nostru Iisus Hristos reveleaza omenirii adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. El a spus: "Adevarul este care face pe om liber" (Ioan 8:32). Nu in puterea armelor si a razboaielor, nu in doctrinele politice fara de Dumnezeu, nu in forta economica, ci in forta spirituala a Adevarului noi putem dobandi eterna Intelepciune, Pacea si fericirea pe pamant.

Imparatia lui Dumnezeu este o imparatie a virtutilor spiritului divin. Lacomiile toate, mandriile si poftele trupului, precum si urile si razboaiele nu-i fac pe oameni fericiti si nici popoarele fericite. Numai o minte mereu innoita prin intelepciunea Spiritului divin, prin tezaurul ceresc al Sfintelor Scripturi, al Harurilor Sfintelor Taine, cu sfintele rugaciuni si trairi in Hristos, ne face sa indeplinim "cele bune si bineplacute si desavarsite" in viata. Pe cand gandurile "veacurilor" de traire pagana, cu alergarile si tropaitul pe scene obscene si pe stadioane, sunt acele care orbesc mintile oamenilor imbrancindu-le in intunecimi de nelegiuiri. In vreme ce mintile oamenilor mereu innoite de Acel ce este Ratiunea si Intelepciunea insasi se inalta din glorie in glorie nu numai pamanteasca dar si cereasca.

O, ce pilda minunata de viata trupeasca ne dau florile toate din campiile si gradinile noastre, care inainte de rodire isi pastreaza inocenta lor! Creatorul a toate a oranduit ca si acele ce n-au ratiune sa-si pastreze inocenta tineretii lor! In vreme ce noua, celor carora ne-a dat minte ca sa putem primi porunci de la Acel ce este Ratiunea si Intelepciunea Infinita, ne-a oranduit sa ne putem mereu innoi mintile noastre cu desavarsiri spirituale de viata, pe care si filosoful Spinoza o cere de la "intelectul infinit" (the infinite intellect), ?because God is a thinking thing and all is related to God? (Ethics, Part II).

Cu aceste innoiri divine sa ne innoim mereu mintile pentru a ne invrednici sa pasim si-n mileniul al treilea, facand "cele bune si bineplacute si desavarsite", la care ne indeamna Sfantul Apostol Pavel. In vreme ce toti cei ce se tin legati de cataramile veacurilor se prabusesc ca imperiul roman care a fost, dar nu mai este si nici nu va mai fi in viitor si in eternitate!

Parintele Vasile Vasilache,
Arhimandrit Mitrofor

(text trimis de doamna Ileana Nace din Boston, publicat in Calendarul "Credinta?, S.U.A., 1999)
Rugaciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.

Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.

Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.



© 2011