Acasa » Sfaturi duhovnicesti » Fumatul- un păcat minor?
Fumatul- un păcat minor?

Fumatul se situează în opoziţie cu aducerea miresmelor de tămâie şi arderea lor înaintea lui Dumnezeu, el este mirosul de necinstire, de întinare a slavei Lui. Însă acest păcat este minimalizat de către o mare parte din creştinii botezaţi şi chiar de unii dintre slujitorii Bisericii noastre, cunoscători ai cuvântului lui Dumnezeu. Minimalizarea aceasta duce la pervertirea conştiinţei, astfel încât mulţi nici nu-l mai consideră păcat.

În situaţia aceasta ne punem întrebarea: Oare aşa să fie? Este fumatul un păcat minor? Dacă păcatul săvârşit de cei doi fii ai lui Aaron, care au adus foc străin înaintea Domnului, pângărea în felul acesta cortul sfânt unde era locul întâlnirii omului cu Dumnezeu, ei au fost pedepsiţi chiar în acea clipă, fiind arşi de vii,- va trece, oare, Dumnezeu cu vederea pe cei care, prin păcatul fumatului, pângăresc neîncetat trupul lor, care este templul Duhului Sfânt? După cum spune Sf. Ap. Pavel: “Nu ştiţi oare că voi sunteţi temlu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva temlul lui Dumnezeu, îl va strica şi Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (I Cor. 3, 16-17). Dacă fumatul nu este un păcat sau nu este unul atât de mare, oare poate sta cineva înaintea lui Dumnezeu să se roage, având în acelaşi timp ţigara ăn gură? Nu. Se observă clar, aici, antonimia dintre rugăciune, ca stare plăcută şi cerută de Dumnezeu, şi fumat, care nu poate fi plăcut decât duşmanilor lui Dumnezeu? Pentru mulţi fumători, fumatul devine atât de important, cum e rugăciunea pentru un creştin adevărat. Iată că fumatul devine rugăciunea fumătorului şi prin aceasta se dovedeşte o ănchinare la idoli. Şi “ce înţelegere există între Dumnezeu şi idoli?” (II Cor. 6,16). Mai poate locui Duhul lui Dumnezeu într-un astfel de trup, sau prin păcatul fumatului este alungat? Şi dacă este alungat, păcatul acesta nu este el într-un fel împotriva Duhului Sfânt? În aceste condiţii mai poate Dumnezeu să spună despre cei ce trăiesc ăn acest păcat al fumatului: “Voi locui în ei, şi voi umbla, şi voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul meu?” (II Cor. 6,16). Nu este aceasta o batjocură la adresa lui Dumnezeu? Oare aşa îi vrea Dumnezeu pe cei pentru care a murit şi a înviat Hristos?

Când citeşte preotul exorcismele de la taina botezului, el întreabă: Te lepezi de Satana, şi de toate lucrurile lui, şi de toţi slujitorii lui şi de toată slujirea lui?... Te uneşti cu Hristos? şi de fiecare dată naşul, garantul botezului pruncului, răspunde afirmativ, însă în foarte puţine cazuri aceste angajamente, în curând, nici în viaţa naşului şi nici mai târziu, într-a copilului, nu vor mai fi ţinute. Din cele constatate practic, ne gândim cu groază, la cei mulţi care declară tocmai invers, că se leapădă de Hristos şi se unesc cu Satana, cu toate lucrurile lui, cu toate slujirile lui, între care se află şi păcatul fumatului. Mai poate susţine fumătorul că mai are chipul lui Hristos, chipul lui Dumnezeu, în care a fost îmbrăcat prin botez, dacă el fumează?

Rezultă di acestea, că dacă aducerea şi arderea tămâiei înaintea Domnului, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, înseamnă cinstire, laudă, jertfă şi adoraţie pentru El, păcatul fumatului înseamnă necinstire, hulă şi batjocură la adresa lui Dumnzeu şi defăimarea Duhului Sfânt.

Vinovăţia fumatului rezultă şi din faptul că cel care fumează, devine dependent de ţigară, nu se mai poate elibera de acest obicei, el devine o patimă care-l înrobeşte, încât nu mai poate fi stăpân pe sine, pentru că nicotina este un drog care produce obişnuinţă, care cere tot mai mult. Şi orice patimă şi poftă rea este închinare la idoli. Omul pătimaş, chiar purtând un nume creştinesc, jertfeşte idolului fumatului, de mii de ori mai mult decât ar tămâia lui Dumnezeu. Plătind această poftă satanică, fumătorul păcătuieşte şi pentru că îşi risipeşte banii, rodul muncii lui. Împotriva acestora Dumnezeu avertizează:”Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu satură?” (Isaia 55,2).

Se poate vedea clar starea duhovnicească a celor care accepta să fumeze, aducându astfel jertfă diavolului, atunci când căutăm să înţelegem conduit authentic duhovnicească, pe care o cere Domnul de la adevăraţii Săi slujitori, când spune: “Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să vă aduceţi jertfe duhovniceşti bineplăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos”(I Petru 2,5).

Unii creştini se fac vinovaţi nu numai de păcatul fumatului în sine, ci şi de faptul că fumează, când li se dă prilejul, chiar în curtea bisericilor pe unde se duc, în curtea Casei Domnului, fără scrupule, sfidând şi ignorând locul consacrat lui Dumnezeu.

Privind, din punct de vedere medical, oricine ştie că în timpul fumatului se absoarbe în organism prin inhalaţie, o cantitate dăunătoare de nicotină. Medicina a dovedit şi dovedeşte tot mai mult efectele distrugătoare care le are tutunul asupra organismului uman. În decursul anilor au fost făcute mai multe studii ştiinţifice asupra efectelor fumatului. Cel mai vast studio a fost făcut de Societatea Americană de Cancer, în 1958, asupra unui număr de 187783 de personae, timp de 44 de luni. În urma studiului, s-a constatat că la cei care fumează este, între altele, o asociere extreme de mare între cancerul pulmonar, cancerul laringeal, cancerul esofagului şi cancerul gastric. Aceeaşi societate a publicat şi o statistică din care rezultă că o serie de boli au drept cauză fumul de ţigară. Dintre aceste boli sunt menţionate: cancerele pulmonare, bolile de inimă, bolile de plămâni, bolile vasculare, cerebrale, ulcerele gastrice şi duodenale, ciroza ficatului. Fumatul este un factor important în producerea atacurilor fatale de inimă. Deoarece atacurile cardiac sunt accelerate printr-o lipsă de sânge în vase, este evident că fumatul pricinuieşte multe din aceste atacuri de cord. Nicotina atrage după sine şi colesterolul care formează depozite de grăsimi în interiorul vaselor de sânge, reducând în mod simţitor circulaţia sângelui şi favorizând formarea cheagurilor de sânge.

Trebuie menţionat şi efectul fumatului la femei, la care consecinţele sunt mult mai intime ca la barbate. Dereglarea glandei tiroide este de 7 ori mai mare la femeile care fumeză faţă de cele nefumătoare. Alte urmări ale fumatului sunt simptomele de îmbătrânire anormale, dar mai ales a avorturilor şi a naşterilor premature. Din punct de vedere moral, femeia, având un rol important în creşterea şi educarea copilului, se face cu atât mai vinovată de acest păcat, cu cât în creştere îşi obişnuieşte copilul cu acest mediu viciat, fizic şi spiritual, fiindcă dramele păcatului sunt simţite de către cei din jur, pe amândouă aceste planuri.

Din toate acestea, reiese faptul că, în urma celor mai multe din bolile provenite de pe urma fumatului, survine moartea. Ori, aceata este încă o dovadă că sinuciderea lentă a trupului şi a sufletului prin păcatul fumatului, ca orice sinucidere conştientă, este un păcat împotriva Duhului Sfânt.

Aşadar, precum folosirea tutunului este un lucru greşit din punct de vedere fizic, el este obligatoriu greşit şi din punct de vedere moral şi duhovnicesc, deoarece, în mod logic, orice irită sau corupe corpul, drept urmare sistemul nervos şi creierul, irită şi mintea. Mintea omului, gândurile, exprimările şi faptele sale sunt influenţate de modul în care utilizează natura sa fizică sau de modul în care abuzează de ea. Ar putea fi asociată o minte care acceptă fumatul, cu o stare de curăţie şi sfinţenie a inimii? Se încearcă de către unii motivaţia că fumatul n-ar fi tocmai păcat, deoarece el nu este menţionat ca atare în Sfânta Scriptură. E adevărat că nu e menţionat în mod expres, deoarece în timpul scrierii Bibliei, acest obicei vinovat nu apăruse. Dar, dacă ar fi aşa, ne-am putea oare imagina pe oricare dintre sfinţi sau dintre mucenici sau dintre drepţi, care şi-au încheiat viaţa slujindu-L pe El, oricând ar fi trăit aceştia, că şi-ar fi îngăduit păcatul acesta? Ei au urmat porunca lui Dumnezeu care spune: “Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Cor. 10,31). Ori aşa cum am arătat mai sus, prin fumul de tutun se aduce slavă diavolului şi nu lui Dumnezeu. Şi dacă un om, în mod obişnuit trăieşte încălcând una din legile lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, va fi natural şi uşor să încalce şi alte legi. Acest fapt este evident mai ales în rândul tinerilor corupţi de acest păcat care apare într-o mentalitate de libertinaj şi predispune apoi la desfrâu sau este frecvent asociat cu acesta.

În concluzie, putem spune că, în general, îndepărtarea de Dumnezeu duce la toleranţă faţă de păcat, la obişnuinţa cu el şi, în cele din urmă, la atrofierea cunoştintei păcatului. Însă apropierea cu Dumnezeu şi împărtăşirea cu El fac să crească în conştiinţa celor ce caută aceasta, teama de păcat şi îi ajută să se dezbrace de vieţuirea cea de dinainte, de omul cel vechi care care “se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efes. 4,22-24).
Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul!

Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.

Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele... Amin.



© 2011